Un an Divertisificat, de cărți degustate, de Zghihare, verticale și alte alegeri oenofile

Anul 2025, de care ne-am despărțit cu plăcere, nu fost neapărat foarte bogat în toate ale sale, aidoma celui anterior, 2024. Rezumând, după ce am dat înapoi zilele, săptămânile și lunile cu ajutorul articolelor publicate pe site-urile cdvin.ro și vestik.ro și pe blogul Pivnicer, am regăsit 45 de consemnări. Ele s-au referit la 17 degustări propriu-zise și la 8 evenimente speciale care au avut loc în odăile bunicii, dar și la unele dintre festivalurile anului trecut la care am participat sau pe care le-am urmărit. Blogul a fost dedicat aproape exclusiv impresiilor de călătorie, adică ultimei noastre mari aventuri europene, derulată prin Belgia, Portugalia și Germania.

Primele articole au fost, în ianuarie, bilanțul pe 2024 și o evocare a călătoriei mele și a lui Rhinocerus prin Gyula, iar prima degustare a anului ne-a oferit nouă vinuri marca Davino. Ne-am delectat apoi în cadrul unei seri gourmet organizate acasă de prietenii Cipri&Alexandra. La sfârșitul lunii am publicat primele două episoade ale călătoriei din mai 2024: O escapadă de 12 zile prin Portugalia și Adio, Belgia...!

Februarie a debutat cu o degustare cu vinurile dobrogene care poartă marca Familia Vlădoi, susținută chiar de proprietar. Am povestit apoi despre Faro, orașul berzelor… și am organizat în club o degustare aniversară cu vinuri din Alto Adige, oficiată de prietenii de la Tepaso. Pe blog, am povestit un episod extraordinar al călătoriei portugheze: Pescuit extrem la Sagres.

  În martie, ne-am reîntâlnit mai întâi cu amicul clujean Herbert Szasz pentru o inedită degustare de vin, șampanii, calvados, coniac și rom. Am dedicat două articole Festivalului RO-Wine de la Cluj și alte două taxelor de import cu care a fost împovărată vechea lume a vinului. În plus, în odăile bunicii, ne-am bucurat de licorile a trei crame într-o singură degustare, toate aparținând grupului Vintruvian Estates. Un nou episod dedicat Portugaliei, Beja și Évora, l-am publicat pe blog și am scris apoi despre o degustare restituită. La finalul lunii, Domeniul Bogdan și-a prezentat vinurile în club pentru a treia oară. 

La debut, luna aprilie a adus cronica reîntâlnirii cu una dintre cele mai mari prietene ale clubului, Marinela Ardelean, și cu a sa carte degustată „50 de vinuri și preparate din România”. Evenimentul anului a fost, foarte probabil, reunirea în odăile bunicii a nemuritorului grup Divertis, pentru o sesiune de neprețuite vinuri și autografe. Un alt episod despre Portugalia s-a numit Plimbare printr-un paradis numit Ria Formosa. L-am revăzut apoi pe Paul Fulea, care ne-a prezentat șapte dintre noile vinuri ale cramei sale, Histria. 

Mai a început cu o degustare marca Herbert Szasz și cu o lungă noapte a alegerilor oenofile. Cum suntem cu toții neliniștiți ca un prosecco exuberant și deloc primitivi precum unii care și-au pierdut direcția, am lăsat fantasía să ne cuprindă la modul poético, în speranța că oamenii, ca și vinurile, trebuie aleși pentru ceea ce au mai gran în ei. Și cam asta s-a și întâmplat… Am scris apoi despre Lisabona văzută de la o fereastră din Alfama, despre marele oraș pentru care am simțit o incomensurabilă dragoste la prima vedere. 

O nouă cronică lusitană am publicat-o la început de iunie, La Gura Infernului, pe ritm de fado,  apoi am organizat un nou și creativ eveniment à la CDViN, de Paștele Cailor (de la Letea). Un pic mai târziu am trăit bucuria unei verticale de Pinot Noir de la Domeniile Franco-Române și am savurat Zghihare, Busuioace și un strop de Fetească Neagră în cadrul primei degustări în club dedicate exclusiv Domeniilor Averești. 

În iulie, pe caniculă, ne-a făcut plăcere să ne reîntâlnim cu Betty Darabont și spectaculoasele vinuri care poartă numele familiei sale și inconfundabila sa amprentă oenologică. Întregul eveniment a fost ca un „cupaj” de oameni faini și vinuri faine, de pe la noi, de prin Banat și Ardeal, un melanj de valori împărtășite de foarte, foarte multă vreme.

Luna august a fost toridă și nostalgică. Am consemnat mai la urmă penultimul episod al periplului nostru european din 2024: Lisabona-Faro-Charleroi-Alsdorf. Tristeți ale despărțirii și bucurii ale revederii în țări atât de diferite. 

Stagiunea oenologică de toamnă a fost deschisă în septembrie de inepuizabilul Herbert, alias The Wine Hunter, cu o degustare de vinuri italiene, chiliene și franțuzești. Am avut parte apoi de o seară de Alutus și Eminescu în dormitorul bunicii, înnobilată de prezența soților Valeriu și Irinel Stoica. Un articol despre Festivalul RO-Wine București, ajuns la a zecea ediție, și cronica unei degustări de Merlot și Cabernet petrecute în curtea bunicii au încheiat, din punct de vedere editorial și oenofil, luna. 

Octombrie a debutat în forță cu o noapte albă în Galeria CDViN, parte dintr-un important eveniment național. Am participat apoi la festivalul local Vicii și Delicii, un eveniment generos în toate ale sale, cu excepția programului. Boris Ionescu a susținut apoi în odăile bunicii o nouă degustare cu vinurile Cramei Oprișor. La urmă, am publicat un reportaj legat de o nouă și cochetă cramă boutique de pe Drumul Vinului arădean: Artisan Winery.

La început de noiembrie, capul de afiș a fost tradiționalul nostru eveniment numit HalloWine, la care și-au dat întâlnire, de data aceasta, Donald Trump, Pocahontas și Jack Sparrow, la un pahar de vin marca HB Wine. Mai încolo am oferit, tot în dormitorul bunicii, unsprezece vinuri pentru doctorii tuturor viețuitoarelor mari și mici. Ne-am revăzut în club apoi cu Șerban Dâmboviceanu, coproprietar, care ne-a dovedit încă o dată, dacă mai era nevoie, că a sa Cramă Corcova e de-a dreptul Magna. Luna s-a încheiat cu un alt eveniment oenologic aparte, dedicat unor medici arădeni. 

În decembrie, ultimul act oenofil în Vestik Club a fost oficiat tot de Herbert Szasz. Amicul clujean ne-a prezentat șapte minunate vinuri și șampanii și două rafinate whisky-uri japoneze. O experiență care pentru mulți a fost ca o inițiere, ca un fado, ca prima zăpadă…

 

O nouă și cochetă cramă boutique pe Drumul Vinului arădean: Artisan Winery

Zilele trecute am luat din nou Drumul Vinului prin Podgoria Miniș-Măderat pentru o inaugurare de cramă și pentru o sorbire de vin bun. Am făcut-o în cinci vestici, în vechiul Avensis al vesticului Zoli purtând 387.000 de km la bord, cu destinația precisă Păuliș. 

Nu aveam cum să nu onorăm invitația făcută de Dragoș Torge pentru sâmbătă, 25 octombrie, aceea de „a ciocni primul pahar împreună” la noua cramă Artisan. O dată, fiindcă apreciem foarte mult munca tânărului nostru prieten în calitate de vinificator la propria vinărie, cât și la Crama MaxiMarc din Măderat, acolo unde a fost discipolul lui Emanuele Reolon. A doua oară, fiindcă am făcut deja cunoștință încântați cu vinurile sale purtând marca Artisan Winery, pe la festivaluri și prin club. În plus, aventura unei degustări de seară la poalele Dealurilor Zarandului e aproape imposibil de refuzat pentru niște împătimiți ai vinului ca noi. 

Așadar, avându-l ca șofer de sacrificiu pe mezinul Dani, împreună cu amicul Ciprian și bine păziți de soțiile noastre, doamnele doctor Alexandra și Adina, am călătorit preț de 25 de minute, cu ochii la palatele țigănești, la cetatea Șiriei, la panourile cu „Fier vechi – plata pe loc”, la Eroul de la Păuliș. Dacă ne luăm după informațiile oficiale, Drumul Vinului arădean cuprinde stricto sensu două tronsoane: unul de 18,7 kilometri, care traversează localitățile Păuliş, Miniş, Ghioroc, Cuvin, Covăsânţ şi Şiria, și altul de 5,3 kilometri, de la Sâmbăteni la Ghioroc. În sens mai larg, așa cum arată site-urile turistice, Drumul Vinului se întinde de-a lungul întregii Podgorii Miniș-Măderat, de la Lipova la Ineu, oferind călătorului o mulțime de locuri de explorat: zeci de crame, cetățile Șoimoș, Șiria și Ineu, Muzeul Viei și Vinului și cel al Tramvaiului Electric din Ghioroc, Mănăstirea Maria Radna, Monumentul Eroilor de la Păuliș ș.a.   

De data aceasta ne-am oprit chiar la kilometrul zero al celui mai cunoscut tronson al oeno-șoselei, Artisan Winery aflându-se în Păuliș la răspântie, acolo unde din drumul principal care duce la Lipova se desparte calea către Șiria. Înainte să pătrundem în curtea clădirii cochete a cramei, cu turnul său emblematic care numără trei niveluri, un panou ne informează că amenajarea acestui centru de vinificație s-a făcut cu ajutorul unui proiect eligibil de 900.000 de euro, finanțat pe jumătate prin Programul Național de Dezvoltare Rurală, pe jumătate de beneficiar.

Ne întâmpină Dragoș Torge și întreaga familie. Dincolo de cifre și arhitectură, cea mai prețioasă comoară a locului este fetița de un an și un pic a oenologului, Sofia, al cărei zâmbet candid, oglindit în geamurile clădirii, farmecă pe toată lumea. S-au adunat peste cincizeci de invitați, autorități ale Aradului, cunoscuți, prieteni, oameni de afaceri, degustători neautorizați... În soarele apusului, cu toții admirăm noua construcție, ridicată pe zidurile uneia mai vechi, centenare. 

 

Întreaga clădire are forma unui L, cu două etaje pe una dintre laturi, înglobând un turn cu trei nivele. Sălile de primire se află în corpul de la strada principală, acolo unde suntem invitați să servim o mulțime de bunătăți, înainte de a explora crama propriu-zisă. De la frapieră curg în pahare niște crémanturi de început, dar și Mustoase și cupaje de alb din gamele Caligraf și Artist. Și tot din gama Artist este vinul roșu cu care ne îmbie gazdele. 

După ospăț, Dragoș ne invită în hala cramei situată în cealaltă latură a L-ului, de la drumul secundar, acolo unde se găsesc cisternele de inox și dispozitivul de îmbuteliere. Pașii invitaților sunt flancați de lumânări care creează o atmosferă stranie, caldă, de sărbătoare autumnală. O scară de lemn străveche, luminată de aceleași lumânări, duce în pivnița centenară pe care a fost clădită întreaga clădire. 

În vreme ce oenologul spune povestea tehnică a cramei sale, rememorăm datele știute de la degustarea pe care Dragoș a susținut-o în dormitorul bunicii cu un an în urmă: Artisan Winery deține 3 ha de vie, alte 5 fiind lucrate în arendă. Capacitatea de procesare este de cca 38.000 l, urmând să ajungă la 50.000 l. Viile se află în Păuliș, pe colinele la baza cărora se află crama, și la Ghioroc. Soiurile cultivate sunt: Cadarcă, Cabernet Franc, Cabernet Sauvignon, Fetească Neagră, Furmint, Merlot, Mustoasă de Măderat, Petit Verdot.

A venit vremea să părăsim toate aceste cifre, date și nume pentru a coborî în pivniță. Scările abrupte din lemn duc într-o tainiță boltită, având mai multe încăperi cu nișe și arcade, acolo unde putem număra 17 baricuri și două tonneaux. Un DJ ne încântă cu muzica potrivită, primim vinul emblematic al casei: cupajul Artisan 1st Cru 2023, din Cabernet Sauvignon, Merlot, Fetească Neagră, Cabernet Franc, Petit Verdot.

Aflu pe rând de la doamna Paula Torge istoria neștiută a acestui loc: înainte să fie descoperită de actualii proprietari, vechea clădire a găzduit un... service auto. Și mult mai înainte, cam acum 125 de ani, chiar a avut și destinația de cramă, fiind deținută de familia Bohn, despre care nu se știe mare lucru. În curte se află o fântână care a inspirat emblema cramei; o altă fântână se găsește chiar în pivniță, fiind ascunsă de un pătrat metalic. La capătul de sus al scărilor de lemn cu patină centenară se disting două inele de fier care au susținut cândva frânghiile cu ajutorul cărora erau coborâte butoaiele în pivniță.

E lume multă jos, lumânările creează o atmosferă de vrajă, Dragoș ne vorbește de pasiunea, de emoția, dar și de munca intensă care se ascund în spatele cifrelor. Când răzbim la lumină, aceasta e una neonică, s-au aprins lămpile în curtea cramei. Fântâna emblematică e la locul ei, o construcție enigmatică, cu ghizd întunecat care duce în adâncul pământului. 

E vremea plecării, poate că Dragoș ne-a transmis o parte din emoția care stă în spatele a tot ceea ce înseamnă Artisan Winery. Cum festivitatea nu a permis și un urcuș în vie pentru fotoreportaj, am apelat la fotografiile familiile Torge, înglobându-le în articol. Cu ajutorul lor, avem panorama completă a noii bijuterii oenologice a Păulișului.  

De-a lungul anilor, am avut șansa să vizitez zeci de crame din zona și podgoria noastră, Miniș-Măderat, dar și din România și din alte câteva țări ale Europei, toate oglindite în reportaje publicate în ultimele două decenii. Astfel, în podgoria arădeană am dat pe la Elite Wine, Balla Géza, MaxiMarc, Dorvena, Pivnițele Birăuaș, Feredeu, HB Wine, în țară am văzut Cramele Recaș, Petro Vaselo, Nachbil, Villa Vinèa, Carastelec, La Salina, Darabont, Oprișor, Avincis, Prince Știrbey, Via Sandu, Bauer, Pivnițele Rhein Azuga, Basilescu, SERVE, 1000 de Chipuri, Domeniile Franco-Române, Aurelia Vișinescu, Rotenberg, Licorna, Viile Metamorfosis, LacertA, Clos des Colombes, Vlădoi, Gramma, Cotnari, iar în Europa am explorat Bessa Valley Winery (Bulgaria), Domäne Wachau (Austria), Castello del Trebbio, Villa Spoiano, Antinori nel Chianti Classico,  Abbazia di Novacella, Carapace – Tenuta Castelbuono, Dionigi, Le Mortelle (Italia), Nordlund - Dansk Vin Center (Danemarca).

Ce le deosebește ori mai degrabă le apropie pe toate de noua cramă butic Artisan Winery inaugurată la Păuliș, la kilometrul zero al drumului vinului? Poate că acel puternic sentiment de familie care leagă inexorabil lucrurile, care construiește și umple de sens câte o fărâmă de lume. Privind fotografiile trimise de Dragoș, am sentimentul că din familia Torge fac parte acum, alături de toate ființele dragi care poartă mai departe acest nume, și toate viețuitoarele mari și mici care gravitează în jurul vinăriei. Cum ar fi florile de Furmint și Mustoasă de pe colinele Zarandului, șoimul care și-a făcut cuib în stejarul bătrân care străjuiește viile de deasupra cramei, mama căprioară și puiul său fătat în plantație...

 

Fiorul pe care îl simt când mă strecor printre șirurile de viță-de-vie este mereu la fel de puternic, fie că e vorba de perfecțiunea întruchipată de crama toscană Le Mortelle ori de plantația la marginea căreia se află arborii de Sequoia bicentenari de pe domeniul MaxiMarc de la Măderat. Întreaga geometrie a rândurilor cu lujeri și struguri, rânduiala strecurată într-un peisaj cândva sălbatic și neregulat, emană deopotrivă emoția și ordinea unei creații. A Creației în același timp. Asta deslușesc și în fotografiile semnate Dragoș Torge cu încă neexploratele vii ale Cramei Artisan.

Galerie foto: Crama, Pe drum, Pivnița, Viile