2024, un an cu gust de Alutus, de rom, de Sicilia și mai ales de Burgundia

Anul trecut s-a dovedit unul destul de cuminte în materie de degustări și consemnări. Zecile de evenimente ale anului și-au găsit oglindire în 45 de articole; dintre acestea 20 se referă la degustări și alte evenimente petrecute în club, opt evocă un voiaj făcut la Roma în 2023, patru sunt reportaje la crame și alte patru conțin povestea unor festivaluri de vin. O fabuloasă călătorie în Portugalia, cu scurte escale prin Belgia și Germania, își așteaptă încă jurnalul...

În ianuarie, am publicat obișnuitul bilanț pentru anul precedent, 2023, unul al vinurilor românești, al marilor întâlniri, al călătoriei în Cetatea Eternă. În aceeași lună am organizat și prima degustare a anului, una cu șapte vinuri provenite din cinci țări. Am zis să începem anul 2024 cu o contraofensivă a vinului superpremium susținută de pasionați împotriva zgârciților lumii, protagonistul evenimentului fiind amicul clujean Herbert Szasz.

Februarie a debutat jurnalistic cu două articole care evocă un voiaj romantic la Roma, rămas fără cronică în 2023: Șapte zile pe șapte coline și Un ghid afectiv al Romei antice. Somelierul Bogdan Raul Todor ne-a prezentat șase vinuri de la Corcova, un succes cu repetiție în dormitorul bunicii. Am publicat apoi primul din cele șapte articole care evocă șederea la Roma: Rendez-vous cu un vechi prieten la baza Columnei zeului Traian. Am scris apoi despre o nostalgică degustare cu mai multe vinuri de colecție din vinoteca proprie, cel mai vechi fiind din 2010. Între două reportaje despre Cetatea Eternă, Zăpada de august... și De la Fontana Fritto Misto la coliba lui Romulus, am povestit despre aniversarea a 12 ani de club, sărbătorită cu vinurile Cramei DeMatei, în compania unor fete frumoase.

Am început luna martie cu un alt articol din seria romană, Pâine și circ, Trastevere și Circus Maximus... Și tot în martie am făcut cronica unui eveniment din club: Gustul anilor bisecți. Mai apoi am povestit despre Vatican, un stat în stat... și ne-am amintit cum am servit, la Napoli și Pompei, o pizza fierbinte și una veche de 2.000 de ani. Către sfârșitul lunii, ne-am reîntâlnit cu cel mai vechi colaborator al clubului, Boris Ionescu de la Crama Oprișor, în cadrul unei degustări Magnum cum laude și am publicat un articol evocator, despre concertul Bajaga i Instruktori din 2018 de la Dudeștii Vechi.

Ultimul reportaj din seria romană, Luminile Romei, ca niște giuvaiere pierdute în noapte, l-am publicat la început de aprilie 2024, la aproape un an de la călătoria aniversară făcută în capitala Italiei. Am scris apoi despre expoziția postumă „Onisim Colta. Nașterea luminii” vernisată la Muzeul de Artă Arad. I-a urmat un articol despre primul Alutus, vin obținut dintr-un soi de viță-de-vie salvat de familia Stoica la Drăgășani, care a fost lansat cu succes în dormitorul bunicii.

În luna mai am scris despre degustarea de vinuri și romuri marca Wine Hunter, un festin care a durat două zile și două nopți, și am povestit, într-un reportaj, despre călătoria făcută de Ziua Bunicii la Crama Prince Știrbey. O avancronică a festivalului bucureștean RO-Wine a fost ultimul articol al lunii. 

La început de iunie, am povestit despre revederea, după 12 ani, cu Herr Heiner Oberrauch, stăpânul Cramei Villa Vinèa. Am relatat apoi despre cum am devenit degustători neautorizați de ulei de măsline  la festivalul de la Fratelli Studios și am făcut cronica unei degustări faine, cu noile vinuri și noul promotor de la Crama Carastelec. În cadrul unui eveniment privat, am oferit un alint neprețuit, cu vinuri mari și prăjitură de casă. Am dat  și o fugă până în Bihor, pentru un excelent picnic în via familiei Darabont, între două prânzuri la restaurantele orădene Cyrano și Rivo. Luna am încheiat-o cu o degustare imposibilă cu vinurile altfel ale unei mari crame dobrogene: Viticola Sarica Niculițel. 

În iulie a fost prea mare canicula, așa că am sărit direct la august, lună începută cu un răsfăț cu vínuri spañole marca Herbert Szasz. De dragul lui Stoma 92, un foarte activ grup virtual format din stromatologi faini de pe trei-patru continente, am organizat o degu cu Simo, Teo și Iwo, care a cuprins nu mai puțin de opt vinuri premium românești.

Septembrie a început cu o premieră în club: primul orange Avincis, prezentat chiar de proprietarul cramei. Boris a revenit apoi cu o nouă degustare cu vinurile Cramei Oprișor, cu câte un uragan în fiecare pahar. Doi vestici au participat la un experient inedit: testarea unui nou sistem de evaluare a vinurilor. Un reportaj pe drumul vinului arădean, soldat cu descoperirea noii crame HB Wine, a fost ultimul articol al lunii. 

La început de octombrie, am anunțat ediția de toamnă a festivalului RO-Wine și am avut parte în club de o reîntâlnire cu vinurile Cramei Nachbil. Ne-am deplasat pe urmă la Fratelli Studios, trăind RO-Wine ca pe o călătorie, la București, dar mai ales în Sicilia și Argentina. În aceeași ordine hedonistică de idei, am constatat că Salonul arădean Vicii și Delicii a fost mai ales unul de Chardonnay și Mustoasă. La finalul lunii, am ținut jurnalul unei degustări de senzație, cu vinurile de la Artisan Winery. 

Noiembrie a debutat cu descrierea unui peisaj după HalloWine, cu Teckel sârmos și alte accesorii de groază. Pe urmă am publicat un articol evocator, dedicat unui eveniment petrecut în 2016, povestind cum am deslușit, pe românește, tâlcurile unui festival al cramelor ungurești de peste hotare. La Timișoara, am marcat zece ani de RoVinHud, în zece membri CDViN. La urmă, în prag de scrutinuri, alegerea noastră a fost... o degustare de vinuri din Burgundia, susținută de inoxidabilul negociant de la Cluuj, pe numele său Herbert Szasz.

În decembrie, în dormitorul bunicii, am exersat o călătorie senzorială pe vechea moșie Corcova, cu ajutorul unuia dintre noii săi proprietari, Șerban Dâmboviceanu. Într-un articol publicat în ultima zi a ultimei luni a anului, am încercat să lămurim, în calitate de locuitori ai unei patrii numite Limba Română, de ce este corect să scriem „fetească”, dar și „Fetească neagră”, și „Fetească Neagră”.