Pentru specialist și pentru neofit deopotrivă, în
cazul denumirilor soiurilor de viță-de-vie, dilema ține
nu atât de
corectitudinea scrierii, cât de alegerea unuia dintre modurile corecte de
scriere. Dacă în privința textelor în limba engleză, lucrurile sunt clare,
soiurile de vie internaționale cele mai
cunoscute având majusculă la toți termenii, în cazul celor din limba română,
grafia e mult mai nuanțată.
Ca să înțelegem de ce e corect să scriem „o
fetească”, dar și „Fetească neagră”, și „Fetească Neagră” 
de asemenea, trebuie
răsfoite mai multe dicționare ortografice, ortoepice și morfologice ale limbii
române. Rezumând, chiar dacă normele lingvistice prevăd că numele varietăților de plante, între care se numără și
via, exprimate prin adjective sau prin substantive comune se scriu cu literă
mică (fetească, băbească, coarnă, 
tămâioasă), este
permisă, ca excepție, evidențierea lor prin majusculă, atunci când apar, de
exemplu, pe o etichetă iar autorul vrea să le marcheze valoarea specială. În
această situație excepțională, conform
acelorași reguli ortografice, când numele este alcătuit din mai mulți termeni,
litera mare este obligatorie numai la primul dintre aceștia (excepție
fac desigur denumirile de soiuri care conțin toponime, și toponimul fiind scris
cu majusculă în acest caz: Negru de Drăgășani, Mustoasă de Măderat etc.).
Dicționarul
ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM), ediția online,
adică varianta 
la zi, precizează destul de laconic în Preambul, la subcapitolul
3.1. Scrierea cu literă mare: „ (...) 2.20. soiuri de plante şi rase de animale, inclusiv numele provenite
dintr-un adjectiv, când acesta, scris cu literă mică, ar putea fi interpretat
ca un calificativ oarecare: Aurora
(soi de floarea-soarelui), Marele Alb (rasă de porci); vaca
Dobrogeană (rasă de vaci); • Dar adjectivele respective se scriu cu literă mică când exprimă o calificare oarecare: oaie dobrogeană”. 
Mai apoi, găsim la subcapitolul 3.2. Scrierea cu literă mică: „2.10. varietăţi
de plante şi de animale, sortimente de băuturi, de produse alimentare etc.: aligote,
angora, băbească, buldog, cabernet, camembert, caniş, cornul-caprei
(varietate de ardei), fetească, ionatan, merinos, spancă, ţigaie, ţurcană;
• Dar
pe etichete, numele
produselor se scriu cu literă mare”.
O ediție mai veche,
în varianta tipărită, DOOM, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005,
specifică la sub capitolul 3.1 Scrierea cu literă mică: „ - varietăți de plante
și animale, soiuri de vin, produse alimentare etc.: aligote, angora, astrahan,
băbească, buldog, cabernet, camembert (…)” (p. LV). În schimb, aflăm mai multe
în subcapitolul 3.2, care precizează că
se scriu cu literă mare: „Soiuri de plante și rase de animale: Aurora, Bazna,
Marele Alb (…)” și că se scriu cu literă mică „numele 
varietăților de plante
și animale exprimate prin adjective sau prin substantive comune ” (p LIX).
Cea mai importantă excepție vine pe urmă însă: „Pentru a sugera anumite
atitudini sau sentimente, a marca valoarea specială a unui cuvânt, a-l scoate
în evidență - pe etichete, plăcuțe, indicatoare, în adrese, pe hărți, în
titlurile coloanelor din tabele etc., cuvintele scrise obișnuit cu literă mică
se scriu cu literă mare: Aligote, Băbească, Cabernet, Camembert (…)” (p. LXI).
Evrika!
Cercetând o ediție
și mai veche a DOOM, cea din 1989, apărută la Editura Academiei RSR din
București, ne lămurim și mai tare citind Introducere, V. Scrierea cu litere
majuscule. Astfel, se scriu cu inițială majusculă „15. Numele proprii ale
raselor, speciilor, varietăților etc. de
animale sau de plante; când numele este alcătuit din mai mulți termeni,
majuscula este obligatorie numai la primul dintre aceștia: Pinzgau,
Schwyz,(vaci), Bazna, York, Marele alb (porci), Sussex (găini), Toulouse
(gâște), Napoleon (mere, pere, struguri, cireșe), Aurora, Record
(floarea-soarelui), Cornul-caprei (ardei) etc. (Vezi însă II.12)”. Nerăbdători,
sărim la subcapitolul respectiv, de unde aflăm că se scriu cu literă mică:
„Numele raselor, speciilor, varietăților etc. de animale sau de plante
exprimate prin adjective: crețesc, pietroasă etc. sau prin substantive comune
(…): angora, astrahan, buldog, caniș, ionatan, mangalița, merinos, spancă,
țigaie, țurcană etc. (ultimele folosite și ca adjective)” (p. XXXI).
Rezumând și
extrapolând regulile cuprinse în cele trei dicționare, un specialist în
domeniu, un autor al 
unor cărți de enologie, un blogger de vin etc. poate să
scrie numele unui soi de vie cu majusculă la primul termen și minusculă la al
doilea sau cu majusculă la ambii termeni (nuanța este că majuscula la inițiala
celui de-al doilea termen nu este obligatorie, însă dacă apare, nu e
greșită) chiar și atunci când acesta se
exprimă prin adjective sau prin substantive comune, dacă el –specialistul,
autorul, bloggerul – vrea să evidențieze valoarea specială a acestui nume. Și
spuneți-mi mie ce iubitor de vin din categoriile menționate mai sus nu își
dorește asta? Pentru orice împătimit, numele care desemnează obiectul pasiunii
se scrie cu majusculă!
Pentru
exemplificare, am răsfoit mai multe cărți în domeniu care ilustrează cele de
mai sus. În cartea 
lui Răzvan Voncu, O
istorie literară a vinului în România, Curtea Veche Publishing, București,
2013, soiurile apar cu litere mari: Tămâioasă Românească, Sauvignon Blanc,
Pinot Noir etc. În volumul semnat Hugh Johnson&Jancis Robinson, Atlasul mondial al vinului, Editura
Litera, București, 2013, găsim numai majuscule la inițialele termenilor: Fetească Regală, Fetească Neagră, Băbească
Neagră, dar și Pinot Noir, Riesling Italian, Cabernet Sauvignon. Găsim de asemenea
numai denumiri cu majuscule în Ghidul de
vinuri românești Gault&Millau 2019: Fetească Albă, Pinot Gris,
Crâmpoșie Selecționată, dar și în cartea lui Dan-Silviu Boerescu Ghidul vinurilor 2008 apărută la Editura
Trei din București în 2007: Fetească Albă, Fetească Neagră, Fetească Regală,
Cabernet Sauvignon etc. În enciclopedia Vinurile
lumii apărută la Editura Litera în 2010, observăm aceeași modalitate de
scriere: Tămâioasă Românească, Fetească
Neagră ș.a.
În schimb, alte
volume, semnate de specialiști în oenologie, consemnează numele soiurilor de
viță-de-
vie cu majusculă la primul termen și minusculă la cel de-al doilea. În Vechi soiuri romînești de viță de vie,
Editura Adevărul, București 2015, semnată de Ion M. Pușcă, găsim: Alb românesc,
Băbească neagră, Rară neagră, Negru vârtos, Majarcă albă, Gordin gurguiat,
Cabasmă neagră, Cabasmă albă, Bătută neagră, Galbenă uriașă, Negru mare, Negru
moale, Negru românesc, Om rău, Rară albă, 
Coarnă albă, Coarnă neagră, Coarnă
roșie, Coarnă vânătă, Razachie albă, Razachie roșie, Țâța caprei, Țâța vacii…
De asemenea, aceeași modalitate de scriere o întâlnim la Bogdan Ulmu, în cartea
Vina&vinul gastronomiei, BCC
Publishing , 2012: Fetească neagră, ca și în lucrarea Cartea viei și a vinului, București, Editura MAST, 2015, semnată de
Vitalie Guțu, Florin Mateescu, Marcel Avarvarei: Fetească regală, Majarcă albă,
dar și Pinot gris, Riesling italian, Sauvignon gras…
Există în alte
cărți o modalitate mixtă de exprimare în privința soiurilor de vie. Mihai
Patic, în 
Enciclopedia viei și vinului,
Editura Tehnică, București, 2006, folosește termenii: Fetească neagră,
Păsărească neagră, Fetească albă, dar și Pinot gris, Traminer roz, Pinot noir,
Tămâioasă albă, însă scrie numai cu majuscule soiuri precum Cabernet Sauvignon
sau Pinot Blanc. La rândul lor, autorii Balla Géza, Szikler Walter,
Virgiliu Ciutina și Radu Puică, în lucrarea Aprecierea
calității vinurilor prin degustare, Editura Multimedia Internațional, Arad,
2005, scriu astfel: Burgund mare, Tămâioasă românească, Fetească regală,
Fetească neagră, Pinot gris, Pinot Noir și Cabernet Sauvignon…
În ampelografii,
lucrări de specialitate, teze de doctorat din domeniul vinului, autorii
folosesc varianta 
cu majusculă la inițiala primului termen și minusculă la
inițiala celui de-al doilea. Explicația logică pentru această alegere este că
toți acești specialiști s-au format cu mult timp în urmă, pe vremea în care
normele limbii române erau cuprinse în DOOM-uri apărute până în anul 1989 sau
imediat după acest an. Wikipedia, care
preia de fapt informațiile conținute în cărți de specialitate mai vechi,
consemnează la fel soiurile românești: Fetească neagră, Băbească neagră,
Fetească albă, Fetească regală ș.a.
Chiar dacă, din
motive și subiective, și practice, pe
blogul Pivnicer
și pe site-urile vestik.ro
și cdvin.ro
am ales să scriu numele tuturor soiurilor cu majuscule
la ambii termeni, nu sunt străin de varianta mai laborioasă și pedantă care
presupune respectarea canoanelor de ieri și de azi ale DOOM. În calitate de
locuitor al unei patrii atât de complexe care este limba română, pornind de la
canoanele de mai sus și de la propria experiență oenofilă (vezi link-urile), voi
încropi mai jos câteva texte care să cuprindă toate formulele de scriere a
numelor soiurilor de vie:
„Pentru cei care nu
urăsc soiurile aromate, o tămâioasă
poate reprezenta întotdeauna un deliciu, în 
toate varietățile sale: Tămâioasa românească (Tămâioasa albă), Tămâioasa roză (Muscat Rouge de Frontignan), Tămâioasa neagră
(Crna Tamjanika). Între vinurile mele preferate dintre aceste varietăți se numără:
Crna Tamjanika 2016 de la Vinarija
Mikić (Negotin, Serbia), Tămâioasă Românească 2013 (dulce) de la Prince
Știrbey și Tămâioasă
Roză 2013 (demidulce) de la Domeniul
Coroanei Segarcea.
De-a lungul anilor, clubul Vestik a 
organizat în
dormitorul bunicii mai multe degustări cu vinuri obținute din vii centenare.
Între acestea s-a strecurat și o fetească,
una provenită din Ardeal, de pe o plantație săsească. Astfel, după ce în mai
2017
și mai
2018
ne-am delectat, mulțumită amicului Herbert Szasz (alias Wine Hunter), cu un vin
argentinian din soiul Malbec - Bodega Enrique Foster Firmado 2009 - provenit
din strugurii unei vii plantate la începutul secolului al XIX-lea, am avut
plăcerea să servim, în 
mai 2021, în timpul unei degustări
cu vinurile Cramei Zaig, cupajul Fetească Albă&Sauvignon Blanc 2019. Vinul obținut din soiul Fetească albă care se regăsește în acest
cupaj este creat din strugurii unei vii săsești mai vechi de o sută de ani,
care este supusă unei forme de tăiere specifice, cu două corzi dispuse în formă
de inimă pe araci. O lună mai târziu, în iunie
2021,
prietenul Schmak András 
ne-a servit, în cadrul unei degustări cu
vinuri maghiare, o cadarcă obținută
din strugurii unei vii centenare: Vida Péter Bonsai Öregtőkék Kadarka 2017.
Originea soiului Cadarcă, care are
cam o sută de sinonime și este cultivat deopotrivă în Balcani și Europa
Centrală, e una controversată. O revendică Ungaria, România, Albania,
Muntenegru și Turcia!
Soiul Negru de
Drăgășani, încrucișare a soiurilor Negru
vârtos și Saperavi, a fost creat la Stațiunea de 
Cercetare-Dezvoltare
pentru Viticultură și Vinificație Drăgășani, fiind omologat în 1993. Cramele Avincis
și Prince
Știrbey se pot mândri cu cele mai calitative vinuri din
acest soi, obținute chiar în Podgoria Drăgășani. Totuși, în România există și
alte crame care dețin plantații de Negru
de Drăgășani, cum ar fi Cramele
Recaș (Banat), Vinarte
(Stârmina, Mehedinți), Vinaltus
(Craiova), Familia
Vlădoi (Siminoc, Dobrogea). Un alt producător de top este Crama
Viile Metamorfosis din Vadu Săpat (Dealu Mare). Maestrul Fiorenzo
Rista elaborează acolo de mai bine de zece ani unele
dintre cele mai frumoase vinuri care poartă pe etichetă numele Negru de Drăgășani. Calitatea lor
reflectă perfect exigențele prestigiosului grup italian Marchese
Antinori, care deține crame din Europa, America de Nord și
America de Sud. Afacerea Antinori se numără printre cele mai vechi zece afaceri
neîntrerupte din Europa, cu o vechime aproape milenară, iar atenția
sa
pentru soiul autohton Negru de 
Drăgășani dovedește că acesta ar putea deveni un
adevărat brand de țară în materie de vin roșu pentru România, la fel de
important ca Feteasca Neagră. Viile
Metamorfosis Via Marchizului Negru de Drăgășani 2013 se numără printre
feblețele mele, acest vin poate sta cu mândrie pe masa de Revelion a oricărui
connaisseur, fie el marchiz sau simplu oenofil!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu