
Dacă ai locul tău special departe de lumea înlănțuită a orașului, dacă ai refugiul tău la țară, poți organiza
acolo orice, inclusiv un
party. Și cum Fere, adică satul Ferendia, cu casa părinților și
cu cea a străbunicilor, e un loc special pentru mine, m-am gândit
că e potrivit, după patru ani de renovări și mult umblet pe
drumul care duce încolo, să pun în scenă o întâlnire cu rude și
prieteni, de casă aproape nouă. Nu am făcut-o singur, fiindcă
asta nici nu ar fi cu putință, ci doar ajutat de Pivniceră, de
Dani, de omul nostru din Panama, Vasile Boncu, și de membrii
entuziaști ai clubului de vin.
Povestea
acestei nebunii renovatoare începe în toamna anului 2013, când
împreună cu nepotul Mihai, cândva mezin al clubului, acum cap de
familie și deja un clasic printre vestici, am hotărât să investim
timp și bani și zbateri pentru a da o nouă viață celor două
case construite de părinții și străbunicii noștri. Până
atunci acumulasem multă
plecați departe.
Au venit, din Ferendia, Nașul al bătrân, uica Tranda Ceocheai, cel
care ne duce oricând cu căruța la Goale, și ceacea Ion Traia,
redactor șef de Vatra Satului, revista comunității. Dar și
uica Trăian a dat pe la noi pe la prânz, ca și părintele din sat,
pentru sfințire, așa cum au făcut-o și Nuți și Nicu, verișoara
mea și soțul său
prezenți, alături de
fratele meu Marcel și de cumnata Niculina, plus o prietenă venită
de departe, de foarte departe. Ne-a plouat pe la patru, pe la șase
și pe la zece, cu grindină și vânt orizontal, cu apă în șopru,
cu prelată bătută în cuie. Asta nu ne-a împiedicat să dăm
muzica la maximum, DJ-ul fiind mezinul Dani, să gustăm șunca
fiartă în pâine procurată de Zoli, brânza de Novaci a Marianei,
tocănița de mistreț a lui
Alex, prăjitura Pivnicerei și vinurile clubului. Oh, ce-am mai
savurat vinurile din frapiere, dar și răchia de vișine și prune
de la Goale, ca și vinarsul de Mustoasă de Măderat!
Vasile
a completat cu roșiile bio ale grădinii acest meniul frugal,
cucuruzul vecinului Duga a fost doborât la pământ, trei-patru pomi
ai grădinii au plătit prețul suprem în furtună, vreo doi caiși
și niște piersici, forfecați de la rădăcină, dar și un cais
imens al mamei Domnița, vecina noastră dintotdeauna, pom care a
fost retezat de vânt și doborât peste gardul grădinii. Am băut
vinuri de la Carastelec și Balla Géza,
de la Gîrboiu și Gramma, de la Viile Metamorfosis, Casa de Vinuri
Cotnari și Vinarte, dar și cupajul roșu al casei, vin de garaj
numit Cuvée
Ferendia, obținut după reteța Egri
Bikavér,
din Merlot, Pinot Noir și Cadarcă de Măderat. În
plus, am savurat vinurile de Purcari și de Oprișor, cadouri minunate
de la Claudiu.
A doua zi,
Mihai și Axi plus Tudor au plecat în turneu la mare, cu întoarcere
prin Moldova și Maramureș, Titi și Traiana au pornit spre Belgrad,
iar ceilați plecaseră decuseară ori au pornit a doua zi spre
Reșița, Arad sau Timișoara. A fost Ruga noastră de Sântămărie
ținută cu trei zile înainte de 15 august, ziua de naștere a mamei
mele, și cu o zi după cea a tatălui meu. Mi casa es su casa,
după cum scrie pe un dar adus de Mihai
tocmai din Mexic, le
vom spune și le vom dovedi de-acum încolo tuturor rudelor,
prietenilor și apropiaților care vor călca pragurile caselor de la
numărul 242. Căci o casă fără oameni nu e, la urma urmei, o casă
și tot efortul nostru a fost făcut pentru a împărtăși cu
ceilalți bucuria unei familii care a supraviețuit comunismului și
care încearcă să transmită valorile tradiționale care îi fac pe
oameni, oameni, valori între care se numără demnitatea,
caracterul, respectul cuvântului dat, credința și dorul. Dorul de
Ferendia.
