2024, un an cu gust de Alutus, de rom, de Sicilia și mai ales de Burgundia

Anul trecut s-a dovedit unul destul de cuminte în materie de degustări și consemnări. Zecile de evenimente ale anului și-au găsit oglindire în 45 de articole; dintre acestea 20 se referă la degustări și alte evenimente petrecute în club, opt evocă un voiaj făcut la Roma în 2023, patru sunt reportaje la crame și alte patru conțin povestea unor festivaluri de vin. O fabuloasă călătorie în Portugalia, cu scurte escale prin Belgia și Germania, își așteaptă încă jurnalul...

În ianuarie, am publicat obișnuitul bilanț pentru anul precedent, 2023, unul al vinurilor românești, al marilor întâlniri, al călătoriei în Cetatea Eternă. În aceeași lună am organizat și prima degustare a anului, una cu șapte vinuri provenite din cinci țări. Am zis să începem anul 2024 cu o contraofensivă a vinului superpremium susținută de pasionați împotriva zgârciților lumii, protagonistul evenimentului fiind amicul clujean Herbert Szasz.

Februarie a debutat jurnalistic cu două articole care evocă un voiaj romantic la Roma, rămas fără cronică în 2023: Șapte zile pe șapte coline și Un ghid afectiv al Romei antice. Somelierul Bogdan Raul Todor ne-a prezentat șase vinuri de la Corcova, un succes cu repetiție în dormitorul bunicii. Am publicat apoi primul din cele șapte articole care evocă șederea la Roma: Rendez-vous cu un vechi prieten la baza Columnei zeului Traian. Am scris apoi despre o nostalgică degustare cu mai multe vinuri de colecție din vinoteca proprie, cel mai vechi fiind din 2010. Între două reportaje despre Cetatea Eternă, Zăpada de august... și De la Fontana Fritto Misto la coliba lui Romulus, am povestit despre aniversarea a 12 ani de club, sărbătorită cu vinurile Cramei DeMatei, în compania unor fete frumoase.

Am început luna martie cu un alt articol din seria romană, Pâine și circ, Trastevere și Circus Maximus... Și tot în martie am făcut cronica unui eveniment din club: Gustul anilor bisecți. Mai apoi am povestit despre Vatican, un stat în stat... și ne-am amintit cum am servit, la Napoli și Pompei, o pizza fierbinte și una veche de 2.000 de ani. Către sfârșitul lunii, ne-am reîntâlnit cu cel mai vechi colaborator al clubului, Boris Ionescu de la Crama Oprișor, în cadrul unei degustări Magnum cum laude și am publicat un articol evocator, despre concertul Bajaga i Instruktori din 2018 de la Dudeștii Vechi.

Ultimul reportaj din seria romană, Luminile Romei, ca niște giuvaiere pierdute în noapte, l-am publicat la început de aprilie 2024, la aproape un an de la călătoria aniversară făcută în capitala Italiei. Am scris apoi despre expoziția postumă „Onisim Colta. Nașterea luminii” vernisată la Muzeul de Artă Arad. I-a urmat un articol despre primul Alutus, vin obținut dintr-un soi de viță-de-vie salvat de familia Stoica la Drăgășani, care a fost lansat cu succes în dormitorul bunicii.

În luna mai am scris despre degustarea de vinuri și romuri marca Wine Hunter, un festin care a durat două zile și două nopți, și am povestit, într-un reportaj, despre călătoria făcută de Ziua Bunicii la Crama Prince Știrbey. O avancronică a festivalului bucureștean RO-Wine a fost ultimul articol al lunii. 

La început de iunie, am povestit despre revederea, după 12 ani, cu Herr Heiner Oberrauch, stăpânul Cramei Villa Vinèa. Am relatat apoi despre cum am devenit degustători neautorizați de ulei de măsline  la festivalul de la Fratelli Studios și am făcut cronica unei degustări faine, cu noile vinuri și noul promotor de la Crama Carastelec. În cadrul unui eveniment privat, am oferit un alint neprețuit, cu vinuri mari și prăjitură de casă. Am dat  și o fugă până în Bihor, pentru un excelent picnic în via familiei Darabont, între două prânzuri la restaurantele orădene Cyrano și Rivo. Luna am încheiat-o cu o degustare imposibilă cu vinurile altfel ale unei mari crame dobrogene: Viticola Sarica Niculițel. 

În iulie a fost prea mare canicula, așa că am sărit direct la august, lună începută cu un răsfăț cu vínuri spañole marca Herbert Szasz. De dragul lui Stoma 92, un foarte activ grup virtual format din stromatologi faini de pe trei-patru continente, am organizat o degu cu Simo, Teo și Iwo, care a cuprins nu mai puțin de opt vinuri premium românești.

Septembrie a început cu o premieră în club: primul orange Avincis, prezentat chiar de proprietarul cramei. Boris a revenit apoi cu o nouă degustare cu vinurile Cramei Oprișor, cu câte un uragan în fiecare pahar. Doi vestici au participat la un experient inedit: testarea unui nou sistem de evaluare a vinurilor. Un reportaj pe drumul vinului arădean, soldat cu descoperirea noii crame HB Wine, a fost ultimul articol al lunii. 

La început de octombrie, am anunțat ediția de toamnă a festivalului RO-Wine și am avut parte în club de o reîntâlnire cu vinurile Cramei Nachbil. Ne-am deplasat pe urmă la Fratelli Studios, trăind RO-Wine ca pe o călătorie, la București, dar mai ales în Sicilia și Argentina. În aceeași ordine hedonistică de idei, am constatat că Salonul arădean Vicii și Delicii a fost mai ales unul de Chardonnay și Mustoasă. La finalul lunii, am ținut jurnalul unei degustări de senzație, cu vinurile de la Artisan Winery. 

Noiembrie a debutat cu descrierea unui peisaj după HalloWine, cu Teckel sârmos și alte accesorii de groază. Pe urmă am publicat un articol evocator, dedicat unui eveniment petrecut în 2016, povestind cum am deslușit, pe românește, tâlcurile unui festival al cramelor ungurești de peste hotare. La Timișoara, am marcat zece ani de RoVinHud, în zece membri CDViN. La urmă, în prag de scrutinuri, alegerea noastră a fost... o degustare de vinuri din Burgundia, susținută de inoxidabilul negociant de la Cluuj, pe numele său Herbert Szasz.

În decembrie, în dormitorul bunicii, am exersat o călătorie senzorială pe vechea moșie Corcova, cu ajutorul unuia dintre noii săi proprietari, Șerban Dâmboviceanu. Într-un articol publicat în ultima zi a ultimei luni a anului, am încercat să lămurim, în calitate de locuitori ai unei patrii numite Limba Română, de ce este corect să scriem „fetească”, dar și „Fetească neagră”, și „Fetească Neagră”.

De ce e corect să scriem „fetească”, dar și „Fetească neagră”, și „Fetească Neagră”

Pentru specialist și pentru neofit deopotrivă, în cazul denumirilor soiurilor de viță-de-vie, dilema ține nu atât de corectitudinea scrierii, cât de alegerea unuia dintre modurile corecte de scriere. Dacă în privința textelor în limba engleză, lucrurile sunt clare, soiurile de vie internaționale  cele mai cunoscute având majusculă la toți termenii, în cazul celor din limba română, grafia e mult mai nuanțată. 

Ca să înțelegem de ce e corect să scriem „o fetească”, dar și „Fetească neagră”, și „Fetească Neagră” de asemenea, trebuie răsfoite mai multe dicționare ortografice, ortoepice și morfologice ale limbii române. Rezumând, chiar dacă normele lingvistice prevăd că numele varietăților de plante, între care se numără și via, exprimate prin adjective sau prin substantive comune se scriu cu literă mică (fetească, băbească, coarnă, tămâioasă), este permisă, ca excepție, evidențierea lor prin majusculă, atunci când apar, de exemplu, pe o etichetă iar autorul vrea să le marcheze valoarea specială. În această situație excepțională, conform acelorași reguli ortografice, când numele este alcătuit din mai mulți termeni, litera mare este obligatorie numai la primul dintre aceștia (excepție fac desigur denumirile de soiuri care conțin toponime, și toponimul fiind scris cu majusculă în acest caz: Negru de Drăgășani, Mustoasă de Măderat etc.).

Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM), ediția online, adică varianta la zi, precizează destul de laconic în Preambul, la subcapitolul 3.1. Scrierea cu literă mare: „ (...) 2.20. soiuri de plante şi rase de animale, inclusiv numele provenite dintr-un adjectiv, când acesta, scris cu literă mică, ar putea fi interpretat ca un calificativ oarecare: Aurora (soi de floarea-soarelui), Marele Alb (rasă de porci); vaca Dobrogeană (rasă de vaci); • Dar adjectivele respective se scriu cu literă mică când exprimă o calificare oarecare: oaie dobrogeană”. Mai apoi, găsim la subcapitolul 3.2. Scrierea cu literă mică:  „2.10. varietăţi de plante şi de animale, sortimente de băuturi, de produse alimentare etc.: aligote, angora, băbească, buldog, cabernet, camembert, caniş, cornul-caprei (varietate de ardei), fetească, ionatan, merinos, spancă, ţigaie, ţurcană; • Dar pe etichete, numele produselor se scriu cu literă mare”.

  O ediție mai veche, în varianta tipărită, DOOM, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005, specifică la sub capitolul 3.1 Scrierea cu literă mică: „ - varietăți de plante și animale, soiuri de vin, produse alimentare etc.: aligote, angora, astrahan, băbească, buldog, cabernet, camembert (…)” (p. LV). În schimb, aflăm mai multe în subcapitolul  3.2, care precizează că se scriu cu literă mare: „Soiuri de plante și rase de animale: Aurora, Bazna, Marele Alb (…)” și că se scriu cu literă mică „numele varietăților de plante și animale exprimate prin adjective sau prin substantive comune ” (p LIX). Cea mai importantă excepție vine pe urmă însă: „Pentru a sugera anumite atitudini sau sentimente, a marca valoarea specială a unui cuvânt, a-l scoate în evidență - pe etichete, plăcuțe, indicatoare, în adrese, pe hărți, în titlurile coloanelor din tabele etc., cuvintele scrise obișnuit cu literă mică se scriu cu literă mare: Aligote, Băbească, Cabernet, Camembert (…)” (p. LXI). Evrika!

Cercetând o ediție și mai veche a DOOM, cea din 1989, apărută la Editura Academiei RSR din București, ne lămurim și mai tare citind Introducere, V. Scrierea cu litere majuscule. Astfel, se scriu cu inițială majusculă „15. Numele proprii ale raselor, speciilor, varietăților  etc. de animale sau de plante; când numele este alcătuit din mai mulți termeni, majuscula este obligatorie numai la primul dintre aceștia: Pinzgau, Schwyz,(vaci), Bazna, York, Marele alb (porci), Sussex (găini), Toulouse (gâște), Napoleon (mere, pere, struguri, cireșe), Aurora, Record (floarea-soarelui), Cornul-caprei (ardei) etc. (Vezi însă II.12)”. Nerăbdători, sărim la subcapitolul respectiv, de unde aflăm că se scriu cu literă mică: „Numele raselor, speciilor, varietăților etc. de animale sau de plante exprimate prin adjective: crețesc, pietroasă etc. sau prin substantive comune (…): angora, astrahan, buldog, caniș, ionatan, mangalița, merinos, spancă, țigaie, țurcană etc. (ultimele folosite și ca adjective)” (p.  XXXI).

Rezumând și extrapolând regulile cuprinse în cele trei dicționare, un specialist în domeniu, un autor al unor cărți de enologie, un blogger de vin etc. poate să scrie numele unui soi de vie cu majusculă la primul termen și minusculă la al doilea sau cu majusculă la ambii termeni (nuanța este că majuscula la inițiala celui de-al doilea termen nu este obligatorie, însă dacă apare, nu e greșită)  chiar și atunci când acesta se exprimă prin adjective sau prin substantive comune, dacă el –specialistul, autorul, bloggerul – vrea să evidențieze valoarea specială a acestui nume. Și spuneți-mi mie ce iubitor de vin din categoriile menționate mai sus nu își dorește asta? Pentru orice împătimit, numele care desemnează obiectul pasiunii se scrie cu majusculă!

 Pentru exemplificare, am răsfoit mai multe cărți în domeniu care ilustrează cele de mai sus. În cartea lui Răzvan Voncu, O istorie literară a vinului în România, Curtea Veche Publishing, București, 2013, soiurile apar cu litere mari: Tămâioasă Românească, Sauvignon Blanc, Pinot Noir etc. În volumul semnat Hugh Johnson&Jancis Robinson, Atlasul mondial al vinului, Editura Litera, București, 2013, găsim numai majuscule la inițialele termenilor:  Fetească Regală, Fetească Neagră, Băbească Neagră, dar și Pinot Noir, Riesling Italian, Cabernet Sauvignon. Găsim de asemenea numai denumiri cu majuscule în Ghidul de vinuri românești Gault&Millau 2019: Fetească Albă, Pinot Gris, Crâmpoșie Selecționată, dar și în cartea lui Dan-Silviu Boerescu Ghidul vinurilor 2008 apărută la Editura Trei din București în 2007: Fetească Albă, Fetească Neagră, Fetească Regală, Cabernet Sauvignon etc. În enciclopedia Vinurile lumii apărută la Editura Litera în 2010, observăm aceeași modalitate de scriere:  Tămâioasă Românească, Fetească Neagră ș.a. 

În schimb, alte volume, semnate de specialiști în oenologie, consemnează numele soiurilor de viță-de-vie cu majusculă la primul termen și minusculă la cel de-al doilea. În Vechi soiuri romînești de viță de vie, Editura Adevărul, București 2015, semnată de Ion M. Pușcă, găsim: Alb românesc, Băbească neagră, Rară neagră, Negru vârtos, Majarcă albă, Gordin gurguiat, Cabasmă neagră, Cabasmă albă, Bătută neagră, Galbenă uriașă, Negru mare, Negru moale, Negru românesc, Om rău, Rară albă, Coarnă albă, Coarnă neagră, Coarnă roșie, Coarnă vânătă, Razachie albă, Razachie roșie, Țâța caprei, Țâța vacii… De asemenea, aceeași modalitate de scriere o întâlnim la Bogdan Ulmu, în cartea Vina&vinul gastronomiei, BCC Publishing , 2012: Fetească neagră, ca și în lucrarea Cartea viei și a vinului, București, Editura MAST, 2015, semnată de Vitalie Guțu, Florin Mateescu, Marcel Avarvarei: Fetească regală, Majarcă albă, dar și Pinot gris, Riesling italian, Sauvignon gras…

Există în alte cărți o modalitate mixtă de exprimare în privința soiurilor de vie. Mihai Patic, în Enciclopedia viei și vinului, Editura Tehnică, București, 2006, folosește termenii: Fetească neagră, Păsărească neagră, Fetească albă, dar și Pinot gris, Traminer roz, Pinot noir, Tămâioasă albă, însă scrie numai cu majuscule soiuri precum Cabernet Sauvignon sau Pinot Blanc. La rândul lor, autorii Balla Géza, Szikler Walter, Virgiliu Ciutina și Radu Puică, în lucrarea Aprecierea calității vinurilor prin degustare, Editura Multimedia Internațional, Arad, 2005, scriu astfel: Burgund mare, Tămâioasă românească, Fetească regală, Fetească neagră, Pinot gris, Pinot Noir și Cabernet Sauvignon…

În ampelografii, lucrări de specialitate, teze de doctorat din domeniul vinului, autorii folosesc varianta cu majusculă la inițiala primului termen și minusculă la inițiala celui de-al doilea. Explicația logică pentru această alegere este că toți acești specialiști s-au format cu mult timp în urmă, pe vremea în care normele limbii române erau cuprinse în DOOM-uri apărute până în anul 1989 sau imediat după acest an. Wikipedia, care preia de fapt informațiile conținute în cărți de specialitate mai vechi, consemnează la fel soiurile românești: Fetească neagră, Băbească neagră, Fetească albă, Fetească regală ș.a.

Chiar dacă, din motive și subiective, și practice,  pe blogul Pivnicer și pe site-urile vestik.ro și cdvin.ro am ales să scriu numele tuturor soiurilor cu majuscule la ambii termeni, nu sunt străin de varianta mai laborioasă și pedantă care presupune respectarea canoanelor de ieri și de azi ale DOOM. În calitate de locuitor al unei patrii atât de complexe care este limba română, pornind de la canoanele de mai sus și de la propria experiență oenofilă (vezi link-urile), voi încropi mai jos câteva texte care să cuprindă toate formulele de scriere a numelor soiurilor de vie:

„Pentru cei care nu urăsc soiurile aromate, o tămâioasă poate reprezenta întotdeauna un deliciu, în toate varietățile sale: Tămâioasa românească (Tămâioasa albă), Tămâioasa roză (Muscat Rouge de Frontignan), Tămâioasa neagră (Crna Tamjanika). Între vinurile mele preferate dintre aceste varietăți se numără: Crna Tamjanika 2016 de la Vinarija Mikić (Negotin, Serbia), Tămâioasă Românească 2013 (dulce) de la Prince Știrbey și Tămâioasă Roză 2013 (demidulce) de la Domeniul Coroanei Segarcea.

De-a lungul anilor, clubul Vestik a organizat în dormitorul bunicii mai multe degustări cu vinuri obținute din vii centenare. Între acestea s-a strecurat și o fetească, una provenită din Ardeal, de pe o plantație săsească. Astfel, după ce în mai 2017 și mai 2018 ne-am delectat, mulțumită amicului Herbert Szasz (alias Wine Hunter), cu un vin argentinian din soiul Malbec - Bodega Enrique Foster Firmado 2009 - provenit din strugurii unei vii plantate la începutul secolului al XIX-lea, am avut plăcerea să servim, în mai 2021, în timpul unei degustări cu vinurile Cramei Zaig, cupajul Fetească Albă&Sauvignon Blanc 2019. Vinul obținut din soiul Fetească albă care se regăsește în acest cupaj este creat din strugurii unei vii săsești mai vechi de o sută de ani, care este supusă unei forme de tăiere specifice, cu două corzi dispuse în formă de inimă pe araci. O lună mai târziu, în iunie 2021, prietenul Schmak András ne-a servit, în cadrul unei degustări cu vinuri maghiare, o cadarcă obținută din strugurii unei vii centenare: Vida Péter Bonsai Öregtőkék Kadarka 2017. Originea soiului Cadarcă, care are cam o sută de sinonime și este cultivat deopotrivă în Balcani și Europa Centrală, e una controversată. O revendică Ungaria, România, Albania, Muntenegru și Turcia! 

Soiul Negru de Drăgășani, încrucișare a soiurilor Negru vârtos și Saperavi, a fost creat la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Drăgășani, fiind omologat în 1993. Cramele Avincis și Prince Știrbey se pot mândri cu cele mai calitative vinuri din acest soi, obținute chiar în Podgoria Drăgășani. Totuși, în România există și alte crame care dețin plantații de Negru de Drăgășani, cum ar fi Cramele Recaș (Banat), Vinarte (Stârmina, Mehedinți), Vinaltus (Craiova), Familia Vlădoi (Siminoc, Dobrogea). Un alt producător de top este Crama Viile Metamorfosis din Vadu Săpat (Dealu Mare). Maestrul Fiorenzo Rista elaborează acolo de mai bine de zece ani unele dintre cele mai frumoase vinuri care poartă pe etichetă numele Negru de Drăgășani. Calitatea lor reflectă perfect exigențele prestigiosului grup italian Marchese Antinori, care deține crame din Europa, America de Nord și America de Sud. Afacerea Antinori se numără printre cele mai vechi zece afaceri neîntrerupte din Europa, cu o vechime aproape milenară, iar atenția sa pentru soiul autohton Negru de Drăgășani dovedește că acesta ar putea deveni un adevărat brand de țară în materie de vin roșu pentru România, la fel de important ca Feteasca Neagră. Viile Metamorfosis Via Marchizului Negru de Drăgășani 2013 se numără printre feblețele mele, acest vin poate sta cu mândrie pe masa de Revelion a oricărui connaisseur, fie el marchiz sau simplu oenofil!”